Emil Boc despre combaterea coruptiei si evaziunii fiscale

Declaraţii de presă pe tema combaterii corupţiei şi evaziunii fiscale



Emil Boc: Bună seara tuturor. Guvernul şi-a asumat ca obiectiv prioritar combaterea evaziunii fiscale şi lupta împotriva corupţiei. Motivul este simplu. Corupţia şi evaziunea fiscală înseamnă mai puţini bani la bugetul de stat, mai puţini bani la bugetul de stat înseamnă mai puţine resurse pentru investiţii, salarii, pensii sau alocaţii sociale. Din acest motiv, combaterea corupţiei şi evaziunii fiscale a rămas şi rămâne obiectivul prioritar al guvernului. În acest sens, încă de la mijlocul anului trecut, au fost luate două decizii extrem de importante în lupta împotriva corupţiei şi a combaterii evaziunii fiscale. În primul rând, a fost hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, prin care instituţiile publice cu atribuţii în domeniul combaterii evaziunii fiscale şi a luptei împotriva corupţiei au fost practic corelate ca atribuţii şi mijloace de acţiune în comun.

Pe de altă parte, am adoptat ordonanţa de urgenţă a guvernului nr.54 în vederea combaterii evaziunii fiscale şi, aşa cum puteţi vedea şi vă voi prezenta chiar şi în această seară, semnele bune ale aplicării acestui act normativ au apărut deja. Lupta pentru combaterea evaziunii fiscale cere fermitate. Ca şef al guvernului, sunt hotărât să merg până la capăt. Acţiunile pe care le vedeţi în aceste zile sunt dovada intensificării demersurilor de curăţire a instituţiilor publice de acte de corupţie şi, practic, evazioniste.

Ca şef al guvernului, vreau să asigur toate instituţiile statului implicate în combaterea corupţiei şi a evaziunii fiscale de sprijinul meu total. Reafirm toleranţa zero a guvernului faţă de corupţie şi evaziune fiscală. Ca şef al guvernului, am demis şi voi demite orice demnitar numit prin decizie a primului-ministru, demnitar împotriva căruia Parchetul a început urmărirea penală. În acest sens, a fost luată şi decizia de aseară în vederea demiterii şefului vămilor, în condiţiile în care Parchetul a început urmărirea penală împotriva şefului Autorităţii Naţionale a Vămilor.

Şi de aici înainte, dacă împotriva unui demnitar, fie că este vorba de secretar de stat, subsecretar de stat, şef de agenţie numit prin decizia primului-ministru, vreau să îi asigur pe toţi că decizia mea va fi la fel, dacă Parchetul începe urmărirea penală, va fi imediat destituit, ca o dovadă a faptului că la nivel guvernamental nu există nici un fel de toleranţă faţă de acte de corupţie sau de evaziune fiscală şi sper ca şi la nivel local autorităţile locale să aibă aceeaşi decizie acolo unde există acte de corupţie sau de evaziune fiscală.

Ce se întâmplă în vămile din România nu se întâmplă de ieri sau de astăzi. Este un mecanism perpetuat de peste 20 de ani. Doar acest guvern a avut curajul şi voinţa politică de a dezmembra frăţia evazionistă din vămi. Niciun alt guvern - fie de la PSD sau PNL - nu a luat măsuri pentru a combate corupţia şi evaziunea din vămile din România. De aceea, solicit opoziţiei să aibă decenţa de a-şi reprima impulsurile politicianiste şi de a lăsa instituţiile statului să-şi facă datoria, fără a implica factorul politic.

Corupţia nu are culoare politică şi orice persoană care încalcă legea, indiferent de apartenenţa sau neapartenenţa ei la un partid politic, trebuie să răspundă în faţa legii şi în faţa justiţiei. Spuneam că impactul aplicării Ordonanţei 54, cu privire la combaterea evaziunii fiscale, a început deja să-şi arate roadele. Şi o să vă prezint doar două date ca elemente în susţinerea acestei afirmaţii. Această ordonanţă s-a aplicat începând cu luna iunie-iulie 2010. În materie de TVA, de exemplu, dacă vom compara semestrul II 2009 cu semestrul II 2010, de aplicare în materia a TVA-ului, observăm că sunt următoarele încasări: au fost 17,2 miliarde de lei, în 2009, în semestrul II şi au fost 22,8 miliarde de lei în semestrul II din 2010.

Deci, avem un plus de 5,6 miliarde de lei. Trebuie să recunoaştem că 4,6 miliarde de lei, plusul, rezultă din majorarea TVA-ului. Dar există 1 miliard de lei în plus, ca o dovadă a faptului că această ordonanţă de urgenţă, pe care am emis-o în luna iunie, în vederea combaterii evaziunii fiscale, a început să-şi producă efectele. La fel şi în domeniul accizelor. Şi aici, dacă comparăm semestrul I 2010 cu semestrul II 2010, din momentul aplicării actului normativ care vizează combaterea evaziunii fiscale, putem observa următorul lucru: accize în semestrul I 2010 - 6,7 miliarde de lei; accize în semestrul II 2010 - 9,5 miliarde de lei. Deci, avem un plus de 2,8 miliarde de lei, din care 0,2 se datorează creşterii cotei de accize, iar 2,6 miliarde de lei se datorează implicării şi aplicării ordonanţei de urgenţă cu privire la combaterea evaziunii fiscale.

De asemenea, vreau să vă asigur că rezultatele acestor demersuri din aceste zile, de a curăţi instiuţiile din vamă de acte de corupţie şi practici evazioniste, se vor reflecta în încasări suplimentare la bugetul de stat. Asta va însemna că vom avea resurse financiare suplimentare pentru ceea ce înseamnă susţinerea investiţiilor, a locurilor de muncă şi, nu în ultimul rând, a plăţii obligaţiilor sociale pe care statul le are - salarii, pensii şi alte alocaţii ca atare. De aceea, profit de această ocazie ca, în încheiere, să spun foarte clar şi răspicat că acest guvern, indiferent de piedicile pe care unii sau alţii încearcă să le pună, va avea toleranţă zero faţă de actele de evaziune şi de corupţie şi va merge până la capăt.

Reporter: În scandalul şpăgilor de la vămi, apar nume ale membrilor PD-L. Pe dumneavoastră vă întreb dacă aveţi cunoştinţă de aşa ceva şi dacă veţi lua măsuri.

Emil Boc: Nu am cunoştinţă de aşa ceva. Această acţiune, aşa cum am spus, nu este îndreptată împotriva vreunui partid politic şi toţi cei care încalcă legea răspund în faţa acesteia şi în faţa justiţiei. Dar şi eu consider imoral să faci vinovat un partid politic de ce se întâmplă în acest moment la vamă, din moment ce acest partid politic este singurul care a avut şi are voinţa politică din ultimii 20 de ani să declanşeze, practic, un război pe faţă şi direct împotriva evaziunii fiscale şi pentru a aduce mai multe resurse financiare la bugetul de stat.

Reporter: De când ştia guvernul de acest sistem al şpăgilor din vămi?

Emil Boc: Guvernul a perfecţionat cadrul legislativ pentru a diminua evaziunea fiscală şi a diminua actele de corupţie, motiv pentru care, încă din luna iunie, corelat CSAT-Guvern-evaziune fiscală, am luat decizia de a da aceste acte normative pe care deja le aveţi în momentul de faţă.

Reporter: Deci, din iunie ştiaţi? Din iunie 2010 ştiaţi de acest sistem al şpăgilor?

Emil Boc: Noi am luat decizii pentru a diminua evaziunea fiscală şi a elimina actele de corupţie. Din nefericire, aceste practici sunt de 20 de ani, nimeni n-a avut curajul să se atingă de ele. Deci, dacă mă întrebaţi de când există asemenea practici, ele există de 20 de ani. Doar acest guvern are curajul să pună degetul pe rană. Asta este diferenţa între ce face acest guvern şi ce au făcut guvernele din ultimii 20 de ani.

Reporter: Mai am o singură întrebare.

Emil Boc: Vă rog.

Reporter: Preşedintele Fiscului, Sorin Blejnar, şi-a dat demisia sau a fost demis? Pentru că se tot vehiculează astfel de informaţii în presă.

Emil Boc: Nu, nu şi-a dat demisia. Am avut o analiză împreună cu ministrul finanţelor, cu preşedintele ANAF cu privire la ceea ce se întâmplă în acest moment. Am luat şi aseară decizia în urma consultării reciproce şi ceea ce am spus eu rămâne valabil, indiferent despre cine este vorba. Dacă împotriva vreunui demnitar pe care l-am numit prin decizia primului-ministru, Parchetul va declanşa urmărirea penală, în momentul imediat următor va fi demis, indiferent despre cine este vorba.

Aromânii din Republica Macedonia nu se simt români

Solicitare către Traian Băsescu: „România să-i recunoască pe Aromânii din România ca minoritate naţională"

Către Cabinetul Preşedintelui României

Domnului Traian Băsescu,

Preşedintele României

Palatul Cotroceni

Bucuresti – România

Stimate Domnule Preşedinte,

Ne adresăm Exelentei Voastre, în numele “Uniunii pentru cultură a aromânilor din Macedonia”, persoană juridică din 1997, cu sediu la Skopje, Republica Macedonia, privind cuvântarea ţinută de Dumneavoastră la APCE, Strasburg, la 27 ianuarie 2011.

Ne folosim de această ocazie pentru a ne adresa Exelenţei Voastre, după atâţia ani, de când sunteţi preşedintele României, cu câteva cereri, cam aceleaşi care au fost adresate şi domnului Ion Iliescu, când a fost în vizită la Skopje, tot în calitate de preşedinte al României.

Mai bine zis protestăm, domnule Băsescu, pentru faptul că noi, Aromânii din Republica Macedonia, nu ne simţim Români şi nu dorim ca din România să se vorbească în numele nostru. Faptul că sunt căteva personae care acceptă politica oficială a statului Român, fac asta numai din interese personale lucrative şi nu pentru interesele generale ale aromânilor.

Scopul principal al “Uniei” este păstrarea şi progresarea limbii şi culturii Aromânilor din Republica Macedonia şi obţinerea drepturilor lor, recunoscuţi, în Preambulul Constitutiei din 1991, când Republica Macedonia şi-a proclamat independenţa, ca minoritate, cu etnonimul “Vlasi”, şi ca “parte din poporul Aromân,” după schimbarea Constituţiei în urma evenimentelor din 2001. Deci, suntem recunoscuţi “ca parte din poporul Aromân”, recunoaştere care certifică existenţa poporului Aroman în Balcani. Acest câştig merită preţuit şi susţinut pe plan mai larg, balcanic şi european. Am căştigat noi aromânii ceva ce ne trebuia de mult, dar nu erau condiţii politice prielnice, ceva cum nu s-a mai căştigat după renumita Iradea al Sultanului Abdul Hamid II, din 1905.

Cererea noastră, stimate Domnule Preşedinte, este următoarea: România să-i recunoască pe Aromânii din România ca minoritate naţională, să recunoască existenţa LIMBII AROMÂNE şi a POPORULUI AROMÂN!

Luaţi exemplul Slavilor din Peninsula Balcanică, astăzi au devenit 7 popoare: Sloveni, Croaţi, Bosniaci, Sârbi, Muntenegreni, Macedoneni şi Bulgari. De ce am ales exemplul Slavilor? Pentru că ei au despărţit masa romanizată din Balcani şi 1400 de ani aromânii trăiesc separat de românii (celelalte mase latinizate din Serbia Occidentală, Montenegro, Bosnia şi Herţegovina, Croaţia şi Slovenia au dispărut, dacă excludem mica insulă din Istria). Masa Slavilor a trăit tot timpul neseparată, dar romanitatea trăieşte de 1400 de ani separată, fără posibilitatea unei influenţe reciproce, dar cu marea posibilitate de influenţe cu totul străine: greacă, turcă, slavă şi chiar albaneză. Nu avem, astăzi, cam nimic în comun, în afară acelui fond mic de cuvinte comune.

Aici, Domnule Preşedinte, dorim să facem referire la politica dusă de România, începând cu sfârşitul sec. al XIX-lea şi în prima jumătate a secolui XX. Greşita concepţie cu impunerea manualelor în limba română, a istoriei şi a culturii române şi, mai mult, a conştiinţei românesti, s-a dovedit cu totul păgubitoare şi cu consecinţe catastrofale care, iată, dupâ atâta timp, sunt din păcate ireparabile.

Este adevărat că s-au făcut nişte progrese, pe plan cultural, dar efectiv ele nu şi-au atins bine scopul, din pricina pasului greşit cu introducerea impusă a limbii române în şcolile şi bisericile din Balcani, care, s-a văzut clar, a fost o limbă străină pentru aromâni şi n-a prins rădăcini. Greşita concepţie cu atrasul excelentelor cadre aromâne şi angajarea lor în slujbele româneşti, lipsa de concepţie pentru angajarea lor în domeniul culturii şi ştiinţei din locurile lor natale, a dus la expatrierea intelectualilor în România şi la sărăcirea fondului aromânesc din Balcani, de acasă.

Politica pe care a dus-o România faţă de aromâni s-a dovedit nu numai cu totul greşită şi dăunătoare, ci mai mult decât atât, în favoarea intereselor greceşti, care au fost depopularea regiunilor aromâne şi ocuparea lor de câtre greci. În momentele de cumpână, când se decidea soarta aromânilor, oamenii de stat români, dintotdeauna au fost mai mult dispuşi să-i ajute pe greci decât pe aromâni. Niciodată nu s-a creat o situatie politică în favoarea aromânilor, ba chiar au făcut din chestiunea aromână un adevărat platou de lupte meschine între partidele de la Bucuresti, care se schimbau la putere. Acest fapt a dus numai la dezbinarea şi instrăinarea între cadrele aromâne, fără crearea unui program politic.

Chiar şi atunci când toate şansele şi posibilităţile erau de partea României, nu s-a făcut nimic pentru Aromani! “Pacea de la Bucuresti”, de la 1913, care consfinţea împărţirea Macedoniei, după căderea Imperiului Otoman, este dovada clară a politicii adevărate care a dus-o România faţă de noi. Anul 1913 este începutul dramei Aromânilor, împărţiţi arbitrar, fără să fie întrebaţi, între mai multe state balcanice, abia întemeiate.

Pentru două judeţe, Silistra şi Caliacra, diplomaţii şi oamenii de stat români au vândut pentru totdeauna interesele Aromânilor!

În timpul Primului Război Mondial, România a mobilizat 10.000 de aromâni si cu 400 de ofiteri şi subofiţeri să lupte pentru interesele ei, iar pe de altă parte n-a făcut nimic când au proclamat aromânii “Autonomia Pindului”, în anul 1917. România îşi urmărea interesele ei. Sprijiniţi de România, cei 10.000 de aromâni voluntari ar fi putut căştiga independenţa statului aromân, putând deveni un factor regional-politic în anii următori. Preşedintele “Autonomiei” Ioan Ciulli a fost exilat, mizerabil, în Oradea.

Între 1925-1938 s-a făcut colonizarea Cadrilaterului, mai mult cu elementul aromân din Balcani. Fără nici un sprijin, numai cu promisiuni, au fost lăsaţi să se “descurce” singuri printre elementele naţionaliste bulgăreşti. Nici la Conferinţa de Pace de la Paris, România n-a făcut nimic in favoarea Aromânilor!

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, 1941-42 aromânii din Pind iarăşi au proclamat Principatul Pindului cu Alchibiad Diamandi, cu ajutorul nemţilor şi italienilor. Statul Român a preferat să stea deoparte. Un număr semnificativ de aromâni au fost mobilizaţi în armata României contra Rusia şi şi-au dat vieţile pe cămpurile de luptă. Fiind în acel timp în pact cu Germania şi Italia, totuşi România n-a recunoscut Principatul. Alchibiad Diamandi şi prim-ministrul Principatului Cola Matuşi chiar s-au dus la Bucuresti, însă au sfărşit în închisoare, unde primul dintre ei a şi murit. Documentele istorice şi dosarele lui Diamandi, Matuşi etc., sunt şi astăzi un tabu la Bucureşti, ele nefiind scoase la iveală pentru cercetare. Anumite surse afirmă că steagul “Autonomiei” din 1917 a fost donat Muzeului Militar unde a fost expus lăngă steagurile de la Mărăşti şi Mărăşeşti, iar astăzi din păcate nu ştim unde este.

După al Doilea război mondial, Marea Adunare Popularâ a României, a făcut târguială cu statul grec, cu obiectele bisericeşti şi şcolare şi cu alte bunuri materiale ale Aromânilor, numai pentru o biserică din Constanţa şi vreo clădire din Brăila, etc. Pe cine a întrebat România? Pe Aromâni, în nici un caz!

A fost cum a fost până la 1990. Dupâ 1990 însă, România şi-a continuat politica nefastă de care am vorbit mai înainte. Sunt trimişi la Skopje oameni care habar n-au ce înseamnâ “chestiunea aromână”! Ei îşi văd de “treaba” lor. Au venit umblând prin Macedonia o sumedenie de “politicieni”. Degeaba! De pomană i-am vorbit noi domnului Nicolae Mareş, de carte, fiind el scriitor, el numai “carne” a auzit. A se vedea aici şi cunoscutul “caz Grilakis” fiind un exemplu elocvent în politica României faţă de aromâni. Când s-au adus ajutoare materiale - hărtie, cerneală, maşini de scris, xeroxuri, casete audio şi video, toate s-au dus… nu se ştie unde.

Aprobarea de burse pentru studenţi din Macedonia ca şi din celelalte ţări - Albania, Bulgaria - a devenit o afacere lucrativă pentru ambele tabere. Fiecare bursă se vindea cu 500 de mărci germane (250 de euro). Toate activităţile dirijate din România în Albania şi Republica Macedonia au dus numai la certuri, şi dezbinări… Tactica este, ştim, foarte veche şi foarte eficace în orice moment istoric!

Acum câţiva ani a fost în vizită în Republica Macedonia chiar şi domnul Ion Iliescu, preşedintele de atunci al României, şi i s-a înmânat atunci, din partea “Uniunii” noastre, o scrisoare în care i s-a cerut recunoaşterea Aromânilor din România ca minoritate, recunoaşterea limbii aromâne şi crearea unui Episcopat Aromân în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, în Dobrogea, la Constanţa, unde trăieşte cea mai mare parte din populaţia aromânească şi unde slujesc cam 15 preoţi aromâni.

Nu am fost onoraţi cu nici un răspuns. Este oare în România acest fel de comportament politic uzual?

Domnule Preşedinte,

La toate întâlnirile cu “diplomaţii” români se accentuează faptul că România a dat, a cheltuit şi cheltueşte pentru Aromâni şi suntem acuzaţi de nerecunoştinţă! Insă, ni se pare, se “uită” cu rea-voinţă să fie adusă aminte contribuţia covârşitoare a Aromânilor în România!

- Ce rol a avut Andrei Şaguna pentru românii din Transilvania, câte şcoli a infiinţat, câţi studenţi a şcolit! Ce rol a avut la obţinerea independenţei bisericii ortodoxe române!

De aceea considerăm că a venit timpul ca şi România să ne ajute la înfiinţarea unui EPISCOPAT al Aromânilor, prin care am căştiga şi noi IDENTITATE NAŢIONALĂ ŞI ETNICĂ!

- Să mai amintim de Fundaţia Gojdu, pentru biserici, şcoli, burse pentru studenţii români?

- Câte biserici si mânăstiri au fost clădite prin toată România?!

- Câţi bani au fost daţi pentru terenul şi clădirea Academiei? Galbeni, nu lei de hârtie!

- Câţi savanţi şi oameni de cultură au dat Aromânii pentru România?

Desigur, tot ce au făcut, au donat, rămâne ca un bun cultural şi spiritual al României şi nu al Aromânilor!

- Astăzi numai un Gh. Hagi şi un Gigi Becali cât capital au adus în România, câte acte de binefacere au făcut etc.

În schimb, prin politica promovată, Aromânii devin tot mai “săraci” şi aproape să ajungă pe ultima treaptă a scufundării în “arheologie” – situaţie la care a contribuit şi lipsa de viziune a diplomaţiei oamenilor de stat ai României.

Domnule Presedinte,

În decursul istoriei, România s-a bucurat de susţinerea Franţei şi a reusit să ajungă “Mare” la 1918 şi, de curând, să intre în Europa Unită. Noi, din Republica Macedonia, ne-am bucurat sincer. Dar, ne intrebăm: de ce România nu-şi asumă aceeaşi demnă obligaţie şi să devină ca o Franţă a noastră? Sigur: noi îi vom fi recunoscători! Nu credem că Franţa a făcut acest gest politic faţă de România pentru că-i consideră francezi pe români sau pentru că le-ar fi condiţionat trecerea la catolicism! Vă veţi intreba poate: de ce ne mai adresăm României? Vă veţi intreba, poate, ce sprijin cerem din partea României!? Nimic mai mult, decât să fim recunoscuţi ca popor cu limba şi cultura lui aparte!

După această recunoaştere, România poate ajuta mult, sprijinind limba şi cultura noastră în cadrul său institutional. Se poate înfiinţa la Bucuresti un Institut Ştiinţific Aromân. Nu există un alt loc sau stat unde sunt aşa de multe cadre din toate domeniile ştiinţifice, dar trebuie pus accentul - aromâni şi aromâneşti.

La Facultatea de Filologie pot fi introduse ca materii de învăţământ, cu examene, precum: Limba şi Literatura Aromână, Literatura Populară Aromână, la Facultatea de Istorie, Istoria Aromânilor, (Istorie Antică, Medievală, Bizantină, Istorie Modernă) iar la Conservator, Muzica Aromână, etc.

Academia Română, trebuie să influenţeze sferele politice a.î. vom căstiga mai mult, ca o cultură, toţi, şi romanitatea orientală şi civilizaţia balcanică şi europeană, numai dacă vom fi declaraţi şi recunoscuţi ca un popor aparte. Academia Română ne poate ajuta, să fie găsite şi publicate documentele din care se va vedea că, aromânii întodeauna au avut aspiraţii statale: în timpul Bizanţului (Vlahia Mare, Vlahia Mică, Vlahia de Sus); fondarea şi mărirea ţăratului aromâno-bulgar cu Împăratul Ioniţă; în timpul turcilor au fost “liberi” şi autogestionaţi prin sistemul cunoscutelor Capitanate.

Avem nevoie de Contractele de vasalitate semnate cu toţi sultanii, felul administrării, obligaţiile, dar semi-independente cu şefi, mici dinastii, ereditari după vitejie; documentele din timpul “Republicii Suli” (1793-1803); ideea statalităţii în timpul primului şi celui de-al Doilea Război Mondial - Autonomia Pindului din 1917, Principatul Pindului 1941-47, Frontul pentru eliberare a poporului aromân în timpul Războiului civil din Grecia (1946-1949); drepturile noastre conform cu actele editate şi semnate de Congrese (Berlin, art. 23), Conferinţa Ambasadorilor de la Petersburg; memoriile aromânilor privind situaţia cu anexarea Tesaliei; chestiunile bisericeşti si Episcopatul Pindului; demnitari (Sultanul din l905, firmanele semnate de vizirii); Conferinţele de Pace sau orănduirea păcii (Sevr, 1920); actele organizaţiilor (Liga Naţiunilor, ONU, Strasbourg, Bruxelles) şi Convenţiile, Protocoalele, Harţile privind minorităţile, etc.

România ne poate ajuta, cu sprijinul şi buna voinţă a Academiei Romăne, şi în privinţa orănduirii vieţii bisericeşti. Se poate, şi se cade, să avem primul nucleu într-un Episcopat Aromân, în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, spre un viitor Episcopat al Pindului, aşa de mult dorit şi visat de înaintaşii noştri. Datoria noastră va fi cererile de recunoaştere a drepturilor politice şi înfiinţarea formaţiilor autonomiilor culturale, apoi şi administrative pe teritoriile care sunt Patria aromânilor, “Terra Valachorum”, cum s-a numit un timp de vreme (Tesalia, Pind, Epir, o parte din Macedonia Occidentală, Epirul din Albania, Muzachia, Colonja din Albania.

Stimate d-le Preşedinte,

Vom câştiga toţii, şi România va deveni si mai bogată cultural şi nu va avea nimic de pierdut! Numai astfel poate deveni România şi un exemplu pentru celelalte state din Balcani, unde Aromânii sunt autohtoni şi în număr mare.

Numai cu o astfel de politică, sub steagul Europei Unite, vom putea progresa şi vom putea trăi în toleranţă şi în respect pentru identitatea care şi-o revendică fiecare individ, fiecare etnie!

                      Cu stimă şi consideraţie,

                      Preşedinte al “Uniunii pentru Cultură a Aromânilor din Macedonia”,

                                                                                                              Dina Cuvata

 

 

 

*********************************************************

*****************************************

**************************

*************

*******